|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ la ceai cu ted bundy 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-05 | |
Mamă
nu sunt lângă tine să mai aţâţ focul să duc cenuşa dimineaţa s-acopăr tălpile copacilor cu ea să mai poată păşi către primăvară să ne întâmpine cu braţe de flori fără degerături pe la noduri când eram copil dădeam fuguţa în grădină ghioceii mă rugau să îi adun pentru tine şi, zâmbind, îşi dădeau duhul printre degetele mele de aceea când ajungeam dinaintea ta şi îţi vedeam răsăritul de sub gene aveam palmele umede iar inima se zbătea de fericire şi te cuprindeam în braţe atât de tare că am şi-acum amprentele câţiva îi prindeai la ureche azi, tot buchetul ................. zăbovind cu o imagine chipeşa asta din fotografie e mama tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii ascultăm focul din vatră umbrele noastre se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti capete de zmei au închis toate zânele noi pornim în frunte cu mama să le salvăm prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt ca pe un instrument de magie care ne dă curaj ne ţine de foame de fierbinte mai ales de iubire luăm cu noi o ducem cu binişorul până când ne-nstrăinăm fugim de clipele astea cu o viteză cum numai în filme ne astupăm urechile cu mâinile ne ferim ochii alte câmpuri vizuale efecte de exemplu singuri mari importanţi fără mama ficţiuni ştiinţifice ne conducem după reguli de fier fabrici de fier inimi de fier comunicare de fier ce ne trebuie acum dacă avem toate aceste lucruri ne închipuim distanţele nişte prieteni intermediari ajungem repede unii la ceilalţi fără să ne atingem fără afect numai mama ştie să ne aducă într-unul acelaşi Dumnezeu ni l-a lăsat nouă şi ne-a zis ţineţi aproape ...................... mama ne aştepta cu sufletul la gură iar pe atunci nu înţelegeam de ce spre heleşteu era cale de-o viaţă nici că se putea mai mândru tata avea patru-cinci undiţe şi o traistă numai bună de vreo câteva kile de roşioară eu culegeam imagini le presăram să ştiu drumeagul înapoi rătăcitor devenea arhaic printr-o pădure de salcâmi unduiam tot felul de gânduri fluiera şi tata aşa ademenitor disecam râme într-o cutie neagră în timp clipocea o nelinişte curând tata se lăsa păgubaş eu îi arătam poteca din fragmente de copilărie îi izbutea o tristeţe molcomă umărul meu nu-i ajungea la umăr eram prea mică să fi înţeles că fericirea e un fir de meşină terminat în cârlige ............................. Mamă bat clopotele ghioceilor le-a trebuit o iarnă să se dumirească de ce pe aici te împaci greu cu viaţa în lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul în care mi-a fost îngropată copilăria ca şi când cineva i-ar fi frânt picioarele şi nu i le-a mai putut pune la loc de acolo un os de vis fosforescent îmi aminteşte cum făceau schimb luna cu soarele mioritic mă mai auzi mă mai cunoşti în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş m-am dus departe pentru o dragoste dumnezeu ştie cum e să fii părăsit nu se plânge doar eu fără tine sunt zăpada străpunsă de un fir care explodează la atingere .......................... mamă dacă există un dumnezeu tu ești acela fiindcă m-ai născut liber și eu am țipat de bucurie când am făcut ochi primăverii care stătea la ușă din toporași lalele și alte flori puteam să mor de câteva ori știu după lacrimile tale uscate printre atâtea lucruri ai stat lângă mine cum stă o mamă ar fi trebuit să imortalizăm asta numai că dragostea nu poate fi un fel de vedere și-acum ai doar câțiva metri pătrați de libertate numai de brațul unei tristeți mai poți merge te înțelegi mai bine cu tăcerea trece viața la celălalt pol cu fiecare dintre reni nu mă știu în stare să fac altceva pentru tine decât să trag fermoarul unui poem trist .............. poem cu o mamă mamă de la ultima noastră întâlnire câte crime a mai făcut umanitatea încerc să regăsesc aiurea cu mâinile în buzunare lumea mă respinge nu sunt lesbi dacă mă întrebi sunt un adevărat gipies cunosc toate locurile în care oamenii fac politică de plictiseală ori fără argumente se ceartă pe nimic toți sunt buni teoretic și eu fumez orice poveste în foiță de viață și mi-e rău cât de halucinantă poate să fie mamă dar nu știu ce au toți cu mine de la ultima noastră întâlnire sângerez orice suferință privită în ochii aproapelui pe care-l iubesc liber uneori mă înec într-atâta libertate și regret că nu am învățat să înot la timp mamă nici nu știi cât de bine e să rătăcești pe țărm și singurătatea să ți se pară cea mai frumoasă cochilie în care soarele de februarie mai face uneori focul .............. mamei de sus ziua se-ncercănează se-alege grâul pentru nouă ape fierb clipele într-o rugăciune domol până ce bob cu bob sufletele de aici prind pojghiță cu sufletele de acolo vanilia e drumul veșniciei smerită rășina se răspândește ondulat sacrificiul scoarței rădăcinile din pământ cresc flori deasupra spiritelor o flacără zorii ard pâlpâit câțiva trandafiri albi în contrast cu lumea scutură petale grele desprinderi de viață îngeri așteaptă cuminți să ducă lumină în cer
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
